luni, 19 ianuarie 2015

Are you loving the pain, loving the pain?



Am zis ca invat ce mi-a zis frumos Elsa in Frozen: "Let it go!" I will let it go far away, dar mai intai trebuie sa ma afecteze, sa treaca prin mine si sa imi dea sansa sa invat cate ceva nou de fiecare data. Iluzia mea permanenta, I wonder if I'm moving.

Ce am invatat totusi de cand sunt departe:

- pot sa ma supar la fel de tare chiar si de la km intregi distanta
- cuvintele stiu sa calatoareasca si sa raneasca, uneori si sa iti anime spiritul. Si unele si altele au invatat cum sa ma ajunga.
- Adela spune: "prietenii  nu se despart niciodata, doar  drumurile lor fac, uneori, bucle diferite"
- Oana spune: nu se poate fara prieteni, desi comit de multe ori greseala de a-mi dori si fara. Recunosc ca e o greseala sa cred asta si accept ca cu toate cele bune vin si relele.
- uneori oamenii isi fac casuta lor la tine in suflet si nu mai ai cum sa ii dai vreodata afara si e atat de frumos sa ii plimbi cu tine, cu ocazia asta aflu ca si lor le place Amsterdamu'
- stiu ca acolo, in ce sunt azi, sunt si bucati din oamenii care m-au croit, da mi-e prea greu sa ma gandesc mereu. Cand prinde glas vreo intentie de fapta buna, lor le-o atribui :)

Dorurile, le-am impachetat si pe ele, le mai dau voie sa se manifeste, o data pe luna. Uneori de doua ori, alta data de mai multe ori. Si oricat de grele par de simtit, le dau voie ca sunt legatura mea cu ce am trait.



marți, 6 ianuarie 2015

29 in Amsterdam

Mi-este asa dor de o dupa amiaza insorita in care sa am chef de o plimbare in parc (sa alegem Herastrau). Sa gasesc material pentru copilu din mine, pentru artistul din mine caruia ii place sa se exprime pe instagram, sa ma intalnesc cu multi catei fericiti ca sunt liberi si pot alerga in voie. Sa imi gasesc locul pe o banca suficient de retrasa a.i. sa pot citi cateva pagini dintr-o carte de care trag de atata vreme, dar si suficient de bine pozitionata a.i. sa pot asista la scenetele ce se desfasoara pe aleile parcului. O inghetata, o vata pe bat, pasaricile pe ramuri. Scenariul unei zile la care visam si cand eram in Bucuresti, daramite acum la mii de km departare.

Tihna doresc. Zbucium am nevoie. Claritate si incredere sa fie.

With each day of freedom i go deeper in my own cage...