luni, 14 iulie 2014

Excuse me for a while

Oare se aseaza lucrurile?
Oare sunt secata si trecuta prin tot ce s-a putut trece de nu mai simt panica, greutatea de a-mi avea de grija si de a supravietui cat mai bine posibil intemperiilor umane?

Ma bucur, reusesc sa primesc bucuriile dar nu sunt miscata asa cum ma misca pe mine marile gesturi. Maturitatea de a trai clipele-mi date? Nici nu mai analizez orice gest frumos, primesc si atat, nu ma mai simt indatorata.

Ma intristez, ma umplu de ganduri atunci cand ma afecteaza ceva sau cineva si ma prepelesc in continuare pe toate partile dar nu mai plang. Nu le mai iau ca pe ceva din vina mea la propriu si sa simt ca le merit, le iau ca pe alte intamplari, pe care astept sa le depasesc sooner or later.

In fiecare duminica ma gandesc la ea, o vad, imi aduc aminte de atunci cand imi facea ea baita, apoi cand ii faceam eu ei, de toate momentele in care am avut jocul de roluri creat de cursul vietii. In toate povestile mele se afla "cum facea mamaie". Imi lipseste ea si ma innebuneste in continuare gandul ca nu mai e, ca nu mai pot sa o caut si sa o gasesc, decat printre amintiri. Nu mi-e de ajuns.

Inca ma gandesc de ce scriu, doar pentru ca mi se aseaza cuvintele in cap asa sub forma de poveste, de analiza pe sentimente si trairi? Sau scriu pentru ca oricat as incerca sa spun ce simt celor din jur niciunul nu reuseste sa ma auda, asa cum o fac eu cand comunic singura aici...poate pentru ca imi place sa traiesc in capul meu, unde toate dilemele si scenariile sunt scrise dupa gustul meu. Poate.


Fundal sonor pentru ganduri asternute la ceas de seara

3 pareri (bune sau nu):

`76ers spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
`76ers spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
`76ers spunea...

nice song oana :) french toast with that! facea mamaie?

With each day of freedom i go deeper in my own cage...