The Imaginarium of Doctor Parnassus

Nu stiu daca din cauza ca in seara asta am primit Jules Vernes (insula misterioasa - Adevarul), desi nici prin gand nu imi mai trecea ca va ajunge si la mine, sau poate pentru ca ieri intr-o librarie/anticariat unii se uitau dupa materiale de studiat si eu nutream la o carte cu basme, INSA in seara asta cumva am fost purtata... de catre proprii pasi catre acest film, si mai ales, de catre film..

Am zarit cu coltul ochiului actorii principali, si putea sa fie si musical (which i hate, dislike..) si tot as fi facut ca trenul in gara sa merg. Am fost purtata intr-o lume in care nu m-a interesat sa remarc simbolurile, sau principiile universal valabile, nu m-a interesat sa stiu ca filmul se bazeaza pe morala alegerilor in viata (ar trebui sa stim cu totii deja ca exista consecinte, si ca alegerile facute ne vor musca de fund pana la urma, intr-un fel sau altul).

Recenzii puteti gasi peste tot insa aici este doar povestea mea. Am ramas cu impresia ca firul povestii a fost impletit in jurul personajelor masculine ce au compus rolul lui Heath Ledger. Primul aparut a fost Johnny Depp, care pe langa faptul ca este frumos, mai este si interesant. Poate si datorita rolurilor sale anterioare (cum ar fi the crazy nut-head Jack Sparrow), look-ul adoptat de personaj (Tony) i-a venit d-lui Depp numa bine. La marele fix.

Al doilea "cavaler", mai exact Tony numarul 2 din lumea imaginatiei, lumea din capul Doctorului Parnassus, a fost Jude Law. Singurul cu real accent britanic (actiunea a avut loc in Anglia), insa deloc potrivit pentru aspectul lui Tony, aproape ca era urat. Like c'monn Jude Law urat??? Blasfemie!!!

Crize de isterie, grandomanie, aspect de gentleman, petreceri, costume, cravata si asa apare Tony jucat de Collin Farrell. La inceput am crezut ca Johnny Depp putea sa faca fata si mai bine acestei partii de nebunie crunte (probabil tot datorita lui Jack Sparrow), dar Colin s-a descurcat foarte bine.

Cumva au reusit sa nu transforme acele clipe de drama in momente penibile. Este de apreciat, mai ales in zilele siropoase ale filmelor noastre.

In timpul filmului mi-am adus aminte ca cei trei actori au fost onorati de a compune rolul lui Heath Ledger. O decizie foarte buna, de a aduce alti 3 actori si nu doar unul. Apreciez foarte mult ca Heath nu a fost pur si simplu inlocuit, ci mai degraba a fost omagiat.

Singurele faze amuzante au fost datorate asistentului doctorului, un pitic cu gura mare. Au fost prea putine insa pe cel din spatele meu nu l-a anuntat nimeni acest lucru drept pentru care a ras pe durata intregului film. Silly me, la inceput credeam ca rade de ceva si nu stiam eu de ce nu ma prind. Pai sa rad si eu nu?

Mergeti sa-l vedeti, nu pentru efecte, nu pentru buget ci pentru poveste, pentru actori si mai ales pentru ca Binele si Raul se vor regasi mereu in fiecare decizie luata si pas pasit.

Over and out. Exhausted.